De ce Diablo 3 nu va fi "spart" niciodată

Diablo 3 e uimitor. Apărut deja de aproape două săptămîni, jocul încă reușește să mă țină ore bune în fața monitorului, zilnic. Aș putea scrie  pagini întregi despre cît de grozav mie se pare jocul, dar pentru astăzi am alte planuri.

            În aceste două săptămîni, cele mai aprinse discuții despre joc s-au purtat pe site-urile trackerelor de torrente deoarece Diablo 3 încă nu a fost „spart” sau piratat și sunt foarte mari șansele ca acest lucru să nu se întîmple niciodată. Voi oferi o mică explicație de ce acest joc va intra în istorie ca primul joc single player care nu va putea fi niciodată jucat într-o formă piratată. În ceea ce privește debate-ul depre moralitatea pirateriei software, mă voi plasa, pentru această discuție, într-o poziție de neutralitate, deoarece el nu reprezintă subiectul articolului.

Gamification

Gamification, în cea mai simplă definiție a termenului, se referă la modul în care putem folosi mecanici specifice jocurilor video pentru a ne îmbunătăți viața în diferite domenii, de la felul în care folosim tehnologia actuală, la modul în care muncim sau învățăm. Conceptul utilizează elemente des întîlnite în jocuri, precum barele de experiență, sistemul de level up, achievementurile, clasamentele dintre jucători, transpuse îm viața reală în așa fel încît persoanele implicate în diferitele activități cotidiene să le perceapă într-un mod mult mai distractiv și antrenant, îmbunătățind astfel rezultatul final. 

Artă în lumea jocurilor

Atunci cînd vine vorba de artă, cea mai mare problem nu ține neapărat de creativitatea sau de imaginația artistului, ci de însuși conceptul de artă și cum ar putea fi el definit. Ce este și ce nu este artă poate fi una din cele mai dificile întrebări. Aproape orice poate însemna artă. De la o simplă linie trasă pe o pînză, pînă la marile creațiile ale omenirii din numeroasele domenii care înfățișează o formă de expresie unică. Probabil aceasta este cea mai bună definiție pe care arta o poate lua. Astăzi, discuția s-a mutat din galeriile de artă, în spațiul multimedia, ceea ce a determinat un val uriaș de noi domenii artistice. Printre ele s-au strecurat si jocurile video.

De ce filmele inspirate din jocuri sunt proaste? Prince of Persia The Sands of Time: prima excepție de la regulă

Pe parcursul istoriei sale, Hollywood-ul a găsit inspirație pentru filmele sale din aproape orice sursă imaginabilă: am avut filme inspirate din fapte reale, din acțiunile unor personaje marcante în istoria omenirii, am văzut filme care urmăreau firul narativ al unor romane de succes, filme ale căror subiecte provin din piese de teatru, seriale de televiziune, benzi desenate, romane grafice și chiar din unele filme care nu s-au bucurat de un succes financiar și critic prea mare. Privind această tendință, nu e de mirare că industria filmelor și-a îndreptat atenția și asupra mediului jocurilor video pentru inspirație. Nu mic a fost numărul filmelor ale căror fire narative urmăreau poveștile celor mai de succes jocuri de pe piață. Păcat că majoritatea au fost producții de o calitate mediocră. 

Anonymous, I am

Se spune ca poti gasi aproape orice pe internet. Atat de vast este acest mediu incat, printr-o singura cautare in motorul Google, intreg bagajul de cunostinte al omenirii iti este pus in fata ochilor. De la poze si fimlulete cu pisici dragute pana la cele mai excentrice teorii din domeniul explorarii universului, e practic imposibil sa nu gasesti o informatie pe internet. Cu toate acestea, eu am reusit sa identific ceva ce nu poate fi gasit in Google. Pe mine.

 E adevarat ca numele Apreutesei Andrei nu este la fel de unic cum il credeam initial dar pot trece peste aceasta mica dezamagire gandindu-ma ca identitatea mea virtuala este bine protejata, deocamdata. Adoptarea unei atitudini usor paranoice fata de intrarea in retelele sociale probabil este principalul factor care mi-a garantat o oarecare anonimitatea pe internet. Cu toate acestea, nu sunt suficient de naiv sa cred ca nu voi fi descoperit candva. Sunt sigur ca a existat odata un profesor, pe la o facultate, care intr-un an sau altul a postat o lista cu notele studentilor sai, printre care eram si eu. Dar pana atunci, ma voi consola cu gandul ca cine va vrea sa ajunga la mine va trebui sa treaca, mai intai, printr-o mare de Andrei Apreutesei. Sper doar sa nu fac nimic prea grav sa merit o cautare in pagina doi din Google.

Blogul meu se va concentra pe o discutie a impactului pe care jocurile video le-au avut asupra felului in care noi percepem industria divertismentului si a comunicarii in masa. Termenul de "Fifth Media" l-am ales pentru a descrie intrebarea le care vreau sa raspund prin articolele mele: sunt jocurile video o forma de mass media? Voi incerca, de asemenea, sa ofer explicatii detaliate asupra modului in care acest mediu ne poate influenta in bine viata, ce elemente din joc pot fi transpuse in viata reala si cum s-a ajuns de la o simpla distractie considerata puerila, la una din cele mai mari si profitabile industrii de astazi. Nu ma voi rezuma doar la o discutie filozofica ci voi include si articole usor mai ternice care vor contine sfaturi despre construirea unui PC dedicat jocurilor, cum si de unde sa cumparam aceste produse si de ce trebuie sa ne ferim atunci cand vrem un joc nou.

Nu sunt un expert in acest domeniu dar voi incerca sa contruiesc articole cat mai bine documentate, deschise catre o discutie critica, scrise din perspectiva unui viitor absolvent de jurnalism care a investit o cantitate importanta de timp si bani in hobby-ul sau.